Cu cât citești mai multe despre acest stil de bere, cu atât iți dai seama că termenul de IPA este unul mai mult generic, fără limite clar definite. Sunt multe povești frumoase care rămân totuși doar povești, deoarece timpul a șters izvoarele clare și ele se pierd în negura lui. Am făcut doar un scurt rezumat al celor spuse de alții, fără a avea pretenția ca adevărul să se afle ascuns în aceste rânduri.

Povestea berii India Pale Ale (IPA)

Povestea cea mai răspândită a berii India Pale Ale, pe scurt IPA, este una din cele mai romantice din întreaga istorie a berii și începe în inima Imperiului Britanic, pe la sfârșitul anilor 1700 începutul anilor 1800, în Londra. George Hodgson, un berar londonez de la berăria Bow Brewery, cu conexiuni în coloniile Britanice ale Indiilor de Est, a început să exporte un nou tip de bere pretabil la transportul îndelungat de până la 6 luni, din Londra în Indii. Cererea pentru bere din Indii a început, evident, o dată cu colonizarea acesteia de către britanici. Însă, clima caldă, ostilă producerii acestei băuturi, a făcut ca importul să reprezinte singura soluție în acele vremuri. Însă berea produsă natural, atunci dar și acum, este un produs extrem de perisabil. Așa că, Hodgson a schimbat un pic rețeta crescând tăria berii respective adăugând un ingredient nou, pe atunci fiind mai degrabă un conservant bun datorită proprietăților sale anti-microbiene, hameiul. Astfel, după 6 luni pe mare, berea ajungea nealterată în Indii. Surpriza a fost să constate ca berea avea un gust și o aromă foarte plăcută, prin adăugarea acestui ingredient magic.

Toate bune și frumoase dacă povestea ar fi și adevărată. Însă, unele izvoare spun că nimic din cele de mai sus nu sunt adevărate. Altă poveste, spune că de fapt berea de tip ale (clasa mare de bere din care face parte și IPA) a fost exportată cu succes în Indii, fără ca berea să se strice, încă de la începutul secolului al 18-lea, adică cu aproximativ 100 de ani înainte ca Hodgson să trimită berea de tip nou peste Ocean. Așa că, nu a fost nevoie de nimeni să inventeze o bere care să “supraviețuiască” transportului pe mare. Se spune că berarii britanici au fost chiar obligați de prin anii 1760 să adauge mai mult hamei pentru berile care se trimiteau în diferite zone mai calde ale lumii și nu este nici o evidență că Hodgson a fost persoana responsabilă cu “noul” tip de bere. Suntem prin 1820, când avem primul ghid pentru o rețetă de bere tip Pale Ale în care se menționează următoarele: pentru o bere proaspătă se pune de la un pound la un pound și jumătate de hamei la un butoi de 32 galoane, la berea de Iunie se pun doi pound și jumătate, pentru berea de August 3 pounds, pentru berea care se bea vara viitoare 3 pounds și jumătate iar pentru berea care se transporta în Indii se pun 4 pounds de hamei. Berea se numea pe acele timpuri “Pale Ale for India” sau “Pale Ale prepared for the East and West India Climate“  și doar în următoarea decadă a început să se numească India Pale Ale sau prescurtat IPA. Este de menționat că berea IPA produsă în Burton Upon Trent datorită calității apei cu minerale din zonă, a început să eclipseze berea produsă în Londra, iar odată cu introducerea căii ferate dintre Burton și Londra, a ajuns cu mai mare ușurință și în Indii unde se pare că împreună cu berăria lui Hodgsons, Bow Brewery, au deținut cea mai mare cotă din piața berii.

Odată cu apariția sistemului de răcire, utilizat în procesul de fermentație și a berii de tip lager, berea de tip Pale Ale, inclusiv cea de tip IPA, au început să scadă în popularitate. În America, odată cu Prohibiția (1920-1933) berea de tip ale putem spune că a dispărut.

Așa începe a doua perioadă a berii IPA, odata cu revoluția berii Americane, când stilul pale ale a renăscut. Este chiar amuzant cum o bere care a fost inventată de britanici pentru piața Indiilor, a renăscut în America și apoi a fost copiată de berarii din Marea Britanie.

Berea Liberty Ale produsă la San Francisco Anchor Brewery în 1975 este considerată prima bere modernă de tip IPA. De atunci și până în zilele noastre, singura limită în rețetele berarilor americani a fost dată de limitele propriilor creativități (și acestea fără margini) astfel încât cantitatea de hamei a crescut până la cer și înapoi făcând ca această revoluție americană a berii să se întoarcă la rădăcinile ei în Europa. A ajuns atât de departe cu cantitățile de ingrediente, încât a fost nevoie de noi sub-stiluri: double IPA sau Imperial IPA.

Caracteristicile stilului de bere IPA

In Beer Judge Certification Program găsim următoarele caracteristici ale acestui stil de bere:

Impresii generale: aromată și amară puternic, ca tărie alcoolică moderată, folosind hamei modern American sau din Lumea Nouă. Înclinată spre aroma de hamei mai mult decât sprea cea dată de malț, un profil neutru de fermentație.

Aroma:

  • hamei: predominantă și intensă provenind de la hameiuri din America sau Lumea Noua cu arome de citrice, florale, de pin, rășină, fructe tropicale, fructe cu semințe, pepene etc;
  • dry-hopingul este o caracteristică opțională;
  • aroma de malț foarte scăzută.

Gust:

  • gustul de hamei mediu spre intens, reflectă caracterul hameiurilor Americane sau din Lumea Nouă;
  • amăreala dată de hamei mediu-ridicat spre foarte intens;
  • gust de malț scăzut, curat, de cereale, note de caramel sau pâine prăjită foarte tare.

Caracteristici esențiale:

ABV: 5.5 %-7.5%

SRM: 6-14

IBU: 40-70

OG: 1.056-1.070

FG: 1.008-1.014

Autor: Lucian Stirban

Găsiți acest stil de bere în portofoliul berăriei Clusa, la berea revoluției, IPA 1989.