Regimul comunist s-a impus în România, după Al Doilea Război Mondial (1939-1945), fiind adus de trupele sovietice „eliberatoare”.

Comunismul, o concepție ideologică aclama egalitatea între oameni și punea în prim plan clasa muncitoare și PCR (Partidul Comunist Român), în practică s-a dovedit un regim totalitar în care libertatea individuală și drepturile inalienabile ale omului erau numai în teorie.

Acest sistem economico-politic a parcurs mai multe etape, ultima național-comunismul s-a identificat ca dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Dacă din punct de vedere al nivelului de trai la-nceputul perioadei, deceniul 7 și o parte a deceniului 8, al secolului 20 s-a dovedit a fi rezonabil, în ultima parte a epocii Nicolae Ceaușescu (deceniul al 9 lea, anii 1980-1989), nivelul de trai al cetățenilor României Socialiste, era deplorabil, lipsurile de tot felul devenind cronice.

Clujul în acea perioadă, reflecta aidoma situația din România Socialistă, multilateral dezvoltată, ca să folosesc un termen inventat ca politrucii comuniști ai liderului comunist Nicolae Ceaușescu. În plus, Clujul era un oraș universitar de tradiție care a atras mii de studenți din toate culturile țării, plus trebuie să amintim numeroșii studenți străini din lumea a 3-a, de etnie arabă mai ales, care studiau la Cluj și-n alte centre universitare ale țării.

Lipsurile alimentare erau la ordinea zilei, alimentele mai importate erau cartelate (ouăle, uleiul, zahărul, carnea, untul, pâinea era și ea „cartelată”, 350g/persoană). Îmbrăcămintea constituia și ea o problemă, ca să nu mai vorbim de lipsa de medicamente și de situația precară a spitalelor. Curentul electric, cât și energia termică erau puternic restricționate, iarna clujenii simțind pe „pielea” lor aceste „raționalizări”. Mass-media era puternic controlată de regim, ajungându-se la televiziunea națională la 2 ore de program zilnic, sâmbetele și duminicile cu o oră sau două mai lungi, care în principal preamăreau cuplul conducător al țării Nicolae și Elena Ceaușescu.

Meciurile de fotbal internaționale (campionate mondiale, europene) erau văzute de clujeni la televiziunea maghiară, în Făget, Cordoș, Baciu cu antene improvizate.

Contrabanda ajunsese în floare, de exemplu un kg de carne la negru era 100 de lei, la fel un pachet de țigări Kent, o pereche de blue-jeans între 800 și 1200 lei. Pantofii de piele se procurau de la celebra fabrică Clujeană prin pile, și-n general din stocuri refuzate la export. Privilegiații vremii, activiști de partid, securiști, milițieni erau aprovizionați cu cele necesare unui trai decent, din stocuri speciale ale statului socialist. De asemenea, de-o mare apreciere se bucurau chelnerii de la restaurantele orașului sau angajații din comerț, deoarece erau intermediari procurării de alimente și alte produse care nu se găseau în comerț.

Clujul era un oraș cenușiu, și la propriu, și la figurat, populația având ca principal țel procurarea produselor necesare unui trai cât de cât decent. Toată lumea, în general era nemulțumită, dar pozițiile împotriva regimului erau palide, puține și înăbușite în fașă.

Acest regim de supraviețuire era datorat vocației dictatorului Ceaușescu de-a achita toate datoriile externe ale României contactate tot de el, pentru a moderniza industria țării mai ales. Cum România era competitivă mai ales la produse agro-alimentare, acestea în mare majoritate erau destinate exportului.

O altă problemă acută o constituia carburantul și anume benzina și motorina care pentru omul de rând erau raționalizate și ele, având o cantitate de 20 de litri pe lună și restricții de deplasare, în sensul că într-un week-end circulau mașinile cu număr impar, iar în celălalt cele cu număr par.

Existau tineri rebeli clujeni care își exprimau dezacordul față de regim printr-un mod de viață nonconvențional regimului, și anume o îmbrăcăminte mai mult sau mai puțin de factură hipioată, gusturi muzicale de muzică rock, pop, indezirabile regimului.

Zona din Cluj în care aceștia se perindau, era așa numitul Floașter (traseul străzii Napoca de azi, având ca puncte de reper celebra cofetărie a Tineretului, numită de clujeni Arizona și celebra cafenea Croco, din Piața Lucian Blaga de azi).

De asemenea locuri „celebre” erau fostele birturi (pub-uri) Pescarul, Pelișor, Decanat, apoi cei cu bani frecventau Hotel Continental sau Belvedere, Napoca, Cazinoul din Parcul S. Bărnuțiu, Melody, Someșul, Ursus.

În aceste locuri îți făceau traiul boemii Clujului, deceniului 1980-1989, și nu numai, pentru că existau și alte categorii de persoane, ca informatori ai Securității sau chiar securiști, care aveau ca misiune păstrarea ordinei în oraș.

În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, izbucnește Revoluția la Timișoara, iar la 20 decembrie Timișoara e declarat Oraș Liber de Comunism.

În 20 decembrie putem conchide că orașul Cluj era în expectativă, se cunoșteau în mare evenimentele de la Timișoara prin intermediul Radio Europa Liberă, Vocea Americii, cât și prin informații direct de la sursă, adică clujenii care au fost în contact cu orașul de pe Bega.

Clujul avea o importantă disidentă, pe Doina Cornea profesoară de limba franceză la Facultatea de Filologie, care avea un domiciliu forțat în casa ei, cu securist la poartă, dar care era ignorată de marea majoritate a intelectualității clujene.

La 21 decembrie 1989, Ceaușescu convoacă un mare miting la București, care avea ca scop înfierarea orașului Timișoara, crezând ca poporul va fi solidar cu regimul comunist. Mitingul eșuează, televiziunea întrerupe emisia, iar de la Cluj de la geamul Uniunii Scriitorilor se strigă „Victorie!” de mai multe ori (autorul a fost criticul de artă Valentin Tașcu).

Pe la orele 12, Călin Nemeș, Lucian Matiș și inginerul Sorin Roman, s-au hotărât să adune cunoscuții, deoarece s-a zvonit că muncitorii de la CUG pornesc spre Centru. Lucian Matiș s-a dus la Croco, Sorin Roman la Arizona, iar Călin Nemeș încerca să oprească oameni pe stradă pentru a-i mobiliza la un protest. În fața librăriei Universității (Librarium de azi) s-a strâns 15-20 de persoane care au început să protesteze, era cam în jur de ora 1500, 21 dec. Trebuie menționat că majoritatea populației stătea pe trotuarul vis-a-vis în fața filialei Băncii Naționale a României. În jurul orei 1540, grupul de militari care se afla la intersecția str. Napoca cu str. Universității a tras, și-au căzut primii eroi ai Clujului.

Mai târziu s-a tras în fața fostului Anticariat (azi clubul Diesel sau fostul club), apoi au avut loc evenimentele de la Fabrice de Bere și din cartierul Mărăști.

Imagini din cadrul Revoluției de la Cluj din 1989, au fost imortalizate de Eugen Moritz, Septimiu Bizo, George Mureșan, Radu Mureșan, Victor Cutcan, pe lângă celebrele 21 de fotografii realizate de Răzvan Rotta, unele dintre ele fiind publicate în celebra revistă „Paris Match”, apoi în săptămânalul clujean „NU”.

Aducem un pios omagiu eroilor Clujului:

Ballai Zoltan Csaba – 18 ani

Pop Teodor – 19 ani

Inclezan Ioan – 20 de ani

Tamas Burgya Iosif – 20 de ani

Mișan Luminița – 21 de ani

Jurja Sorinel Dorinel – 22 de ani

Szabo Attila – 22 de ani

Cristurean Rodica – 26 de ani

Borbely Istvan – 28 de ani

Borș Grigore – 28 de ani

Smical Dinu Adrian – 28 de ani

Matiș Lucian – 29 de ani

Țiclete Călin Mihai – 29 de ani

Sabău Ioan – 31 de ani

Nasc Gheorghe Adrian – 32 de ani

Merca Aurel – 33 de ani

Chira Ioan – 36 de ani

Vălean Ioan – 37 de ani

Pop Alexandru – 40 de ani

Rusu Ioan – 40 de ani

Szabo Ștefan Attila – 40 de ani

Ciortea Emil – 43 de ani

Pedestru Horia – 44 de ani

Cioară Viorel – 50 de ani

Egyedi Imre – 57 de ani

Vergică Marin – 70 de ani.

 

Autor: Profesor Vladimir Bogosavlievici

 

În cinstea lor, am făcut berea Clusa 1989, o bere stilul IPA, revolutionară. Încearc-o!